Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” va găzdui, pe 27 decembrie, Memorialul „Alexandru Cristian”, eveniment organizat de Gheorghe Guiu, unul dintre cei mai implicaţi buzoieni în tot ce înseamnă fotbalul local. Evenimentul care îl evocă pe fostul 

mare portar buzoian se află deja la cea de-a 16-a ediţie.

Şapte echipe buzoiene îşi vor disputa anul acesta trofeul celei mai longevive competiţii amicale juvenile. Este vorba despre Gloria, L.P.S Buzău, Metalul,  C.S.M Râmnicu Sărat, Viitorul Buzău. Petrolul Berca şi Viitorul Verneşti. Evident, pe lângă trofeu, vor fi acordate şi distincţii individuale.

De la eveniment nu vor lipsi nume importante ale fotbalului buzoian, prieteni cu Alexandru Cristian şi oameni care au împărţit vestiarul cu regretatul goalkeeper . Meciurule găzduite de Sala Sporturilor Romeo Iamandi vor începe de la ora 9.

Alexandru Cristian, scut istoric

Dacă pentru cei maturi numele de Cristian II (Cristian I a fost portarul echipei FC Argeş Piteşti) este binecunoscut, pentru cei mai mici, ne permitem să-i reliefăm succint biografia ilustrului dispărut.

Alexandru Cristian s-a născut în 1953 la Robeasca, comună aflată la graniţa judeţului nostru cu Brăila. Tatăl său era preşedinte la CAP, copilul Alexandru bătând mingea pe izlazul comunal, alături de Nicolae Voineag (cel mai bun prieten al său) Ionel Vasile (director tehnic la Crama Urlaţi), Ştefan Coman (fost consul în Argentina), Emil Epuraş, regretatul Costică Minţoiu, Gigă Guiu (finul său), Zică Antohe (patron la Pietroasa SA) şi alţii. Sandu debutează în poarta divizionarei „C” Chimia unde coechipier era şi George Chitu, care mai târziu, alături de regretaţii Aurică Bădin şi Puiu Rusen au încântat mulţi ani publicul cu Metalul Buzău.

La 19 ani, Cristian II, în timp ce-şi satisfăcea stagiul militar, era în poarta Victoriei Roman din Divizia B, echipă în care juca şi fostul internaţional de mai târziu, Emerich Dembrovschi. Apără fantastic într-un meci cu Gloria Buzău (1-0 pentru gazde), fiind luat la ochi de Romeo Catană, antrenorul buzoienilor, care-l aduce la Buzău. În sezonul ’74 - ’75, Gloria Buzău se clasează pe locul II în Divizia „B”, în care Cristian II debutează în poarta buzoienilor într-un joc din deplasare, după o accidentare a marelui Stelian. În sezonul ’76 - ’77, Gloria ocupă locul II (după Petrolul Ploieşti) în „B”, iar un sezon mai târziu, Buzăul promovează pentru prima dată în „A”, cu Ion Ionescu şi Jean Luca la timonă. Printre colegii lui Cris­tian II îi amintim pe Stelian, Stan, Oprişan, Negoescu, Neculce, Petrache, Toma, Tulpan, Ghizdenau, Ivana etc.

În sezonul ’78 - ’79, Gloria se clasează pe locul 13 în „A”, după ce un „ţăran din CAP” - Ghizdeanu a băgat pe UTA-n „B”. Cristian II a apărat poarta Gloriei în 23 de partide din 3, fiind şi cel mai bine notat (nota 7,17), urmat de Alex. Nicolae (6,78) şi Costică Stan (6,61). Este al treilea portar al ţării, selecţionat în lotul olimpic. În perioada ’80 - ’83, Cristian II apără poarta celor din Suceava, aflându-se la cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din localitate. La un joc acasă, câţiva suceveni se dau „loviţi” în teren (printre ei şi Caşuba) înscriind şi un autogol (0-2). Extrem de supărat, Cristian îşi întreabă coechipierii din apărare: „Băi, voi ştiţi ceva?”. Se enervează la maxim, ia mingea pe care o trimite în tribună, plecând spre vestiar. Este aplaudat de toată lumea, în final jocul terminându-se egal (2-2) de frica fanilor. În sezonul ’83 – ’84, Gloria promovează iar în Divizia A, (cu Gică Constantin la timonă), Cristian II avându-i colegi pe Lazăr, Comănescu, Titi Mircea, Relu Petrache, Tică, Stănciulescu, Andriesei Balaur, Ghizdeanu, Zahiu, Cramer „Bigudiu”, Şumulanschi, Dudu Georgescu, mitică Marcu, State etc.

În sezonul ’84 – ’85, Gloria Buzău obţine cea mai bună clasare în divizia A, locul V, participând la Cupa Balcanică. În sezonul ’85 – ’86, Gloria se situează pe locul 15 în Divizia A, salvându-se în ultimul joc (0-0 cu Victoria Bucureşti, echipa Miliţiei), un meci cu cântec. La Gloria activau atunci: Cristian II, Lazăr, Comănescu, Năstase, Fl. Marin „Flocea”, Titi Mircea, Tică, Tulpan, Zahiu, Balaur, Ghizdeanu, Şumulanschi, Cramer, Dudu Georgescu, State, Profir „Fachiru’”, Viorel Ion, antrenori fiind Ghe. Constantin, ajutat de Fl. Dumitrescu şi Ion Ioniţă. Puţini ştiu că un rol important în păstrarea la Gloria a lui „Vioară” l-a avut Cristian, acesta chiar certându-se cu maestrul Constantin.

Pe linie profesională, Alexandru Cristian a prestat ani de zile meseria de profesor de educaţie fizică la Şcoala nr. 14. Pe 14 noiembrie 2007, la numai 54 de ani, Cristian trece în rândul celor drepţi, la numai trei săptămâni după ridicarea la ceruri a „regelui” fotbalului românesc, inegalabilul Nicolae Dobrin.

(Andrei Solomon)